Revoluția Copernicană
Kant a operat în filozofie o „revoluție copernicană": în loc să presupunem că cunoașterea se conformează obiectelor, presupunem că obiectele se conformează cunoașterii noastre. Mintea nu e pasivă — ea structurează experiența.
Immanuel Kant a unit raționalismul și empirismul într-o sinteză grandioasă. A arătat că și rațiunea are limite — nu putem cunoaște „lucrurile în sine" — dar în aceste limite, cunoașterea e posibilă și sigură.
În etică, a fundamentat morala pe rațiune, nu pe sentiment sau utilitate. Imperativul categoric — „Acționează doar conform acelei maxime pe care ai vrea-o lege universală" — rămâne unul dintre cele mai influente principii etice.
Ce Putem Cunoaște?
Tipuri de Judecăți
Analitice: Predicatul e conținut în subiect. Adevărate prin definiție.
Sintetice: Predicatul adaugă ceva nou subiectului.
Marea întrebare: Sunt posibile judecăți sintetice a priori?
Da, sunt posibile — pentru că mintea contribuie activ la structurarea experienței. Spațiul și timpul sunt „forme ale intuiției". Categoriile sunt „forme ale intelectului".
Morala Rațiunii
Formulările
Formula universalității: „Acționează doar conform acelei maxime pe care ai vrea să devină lege universală."
Formula umanității: „Tratează umanitatea întotdeauna ca scop, niciodată doar ca mijloc."
„Nimic în lume nu poate fi considerat bun fără restricție, în afară de o voință bună."
Experimentează Imperativul
Kant ne-a dat un test simplu pentru moralitatea acțiunilor: ai vrea ca toți să facă la fel? Testează-ți deciziile cu imperativul categoric.
Sau testează exemple clasice:
Testul Umanității
A doua formulare a lui Kant: „Tratează umanitatea întotdeauna ca scop, niciodată doar ca mijloc."
Gândește-te la o relație sau interacțiune recentă. L-ai tratat pe celălalt ca scop în sine (respectându-i demnitatea, libertatea, rațiunea) sau doar ca mijloc pentru scopurile tale?
Arhitectul Rațiunii
Kant a trasat granițele cunoașterii și în aceste limite a construit un edificiu impresionant. „Cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine" — acestea sunt cele două lucruri care umpleau sufletul lui Kant cu admirație.