George Berkeley

Lumea ca Percepție

„Esse est percipi" — „A fi înseamnă a fi perceput." George Berkeley a avansat una dintre cele mai șocante teze din istoria filozofiei: materia nu există. Tot ce există sunt minți și ideile din minți. Ceea ce numim „lumea materială" nu e decât un sistem de percepții.

Pare absurd. Dar Berkeley nu era nebun — era episcop anglican și un gânditor riguros. Teza sa imaterialistă e de fapt consecința logică a empirismului lui Locke, dus până la capăt. Dacă tot ce cunoaștem sunt ideile noastre, de ce să postulăm o materie pe care nu o percepem niciodată direct?

Pentru noi, Berkeley e important ca exercițiu de gândire radicală. Ne arată că presupozițiile noastre cele mai „evidente" pot fi chestionate — și că argumentele care par absurde pot fi surprinzător de greu de combătut.

Filozoful Practic

George Berkeley s-a născut în Irlanda, lângă Kilkenny. A studiat la Trinity College Dublin, unde a devenit fellow la doar 22 de ani. În acești ani timpurii a scris operele filozofice majore: Eseu pentru o nouă teorie a vederii (1709), Tratat asupra principiilor cunoașterii umane (1710), Trei dialoguri între Hylas și Philonous (1713).

La Londra a frecventat cercurile intelectuale — l-a cunoscut pe Swift, pe Addison, pe Steele. A călătorit în Italia ca tutor. A visat să fondeze un colegiu în Bermuda pentru convertirea coloniștilor și nativilor americani.

Visul American

În 1728, Berkeley a plecat spre America cu fonduri promise de Parlament. A așteptat trei ani în Rhode Island, dar banii n-au venit niciodată. A donat terenurile și biblioteca colegiului Yale (fondat recent). S-a întors în Irlanda.

În 1734 a fost numit episcop de Cloyne, funcție pe care a deținut-o până aproape de moarte. S-a dedicat binelui comunității, promovând apa de gudron ca remediu universal. A murit în 1753, la Oxford.

Materia Nu Există

Berkeley atacă noțiunea de „substanță materială" — ideea că există ceva dincolo de percepțiile noastre care le cauzează. Argumentul e surprinzător de simplu:

Contra Abstracțiilor

Berkeley atacă și ideile abstracte (un mare obiectiv polemic). Nu putem avea ideea de „triunghi în general" — orice triunghi pe care ni-l imaginăm e specific: echilateral, isoscel etc. Ideile generale sunt doar idei particulare folosite ca semne.

Contra lui Locke

Locke distingea calitățile primare (extensiune, formă — în obiect) de cele secundare (culoare, sunet — în noi). Berkeley arată că distincția nu ține:

• Extensiunea și forma nu pot fi percepute fără culoare
• Mărimea depinde de perspectivă (un turn pare mic de departe)
• Toate calitățile sunt la fel de relative la percepător

Dacă calitățile secundare există doar în minte, și cele primare există doar în minte. Nu rămâne nimic pentru „materia" independentă.

„Extensiunea, forma și mișcarea sunt doar idei existente în minte... Deci e imposibil ca vreuna din ele să existe într-un subiect negânditor."

Ce Se Întâmplă Când Nu Privesc?

Cea mai evidentă obiecție: „Dacă ies din cameră, masa dispare?" Berkeley răspunde: nu, pentru că Dumnezeu o percepe mereu.

Alte Obiecții

„Dar simțurile ne arată că materia există!"
Nu — simțurile ne dau doar idei. Materia e o presupunere adăugată, nu ceva perceput.

„Știința are nevoie de materie!"
Nu — știința descrie regularități în percepții. „Legile naturii" sunt regularitățile în felul cum Dumnezeu produce ideile.

„E absurd!"
Samuel Johnson a „refutat" pe Berkeley lovindu-se de o piatră: „Iată cum îl combat!" Dar Berkeley n-a negat că experimentăm pietre — a negat că pietrele sunt altceva decât experiențe.

Cum Vedem Distanța

În Eseu pentru o nouă teorie a vederii, Berkeley analizează cum percepem distanța și mărimea. Concluzia: nu vedem direct distanța — o inferăm din indici:

• Confuzia imaginii (lucrurile depărtate sunt mai neclare)
• Efortul de focalizare
• Convergența ochilor
• Experiența trecută (asociem anumite senzații vizuale cu anumite senzații tactile)

Văzul și atingerea ne dau idei complet diferite. Nu există „extensiune" comună — există extensiunea vizuală și extensiunea tactilă, asociate prin experiență.

Această analiză a influențat psihologia percepției și rămâne în mare parte validă.

Filozofia în Slujba Credinței

Berkeley vedea imaterialismul ca apologetică — o apărare a credinței contra materialismului și ateismului:

• Contra ateilor: Dacă materia nu există, materialismul ateu e fals. Dumnezeu devine necesar pentru a explica ordinea percepțiilor
• Contra deismului: Dumnezeu nu e un ceasornicar retras — e activ în fiecare percepție, sustine lumea în fiecare clipă
• Contra scepticismului: Nu mai e nevoie să ne întrebăm dacă ideile corespund „realității" — ideile sunt realitatea

„Nu există substanță corporală sau materială — îndrăznesc să spun acest lucru... Dacă există vreo întrebuințare reală pentru filozofie în religie, aceasta va fi preferată."

Influența și Posteritatea

În Filozofie

Hume a preluat critica abstracțiilor și analiza percepției. Kant l-a considerat pe Berkeley un idealist „dogmatic" pe care trebuia să îl depășească. Mach și pozitiviștii au văzut în Berkeley un precursor al analizei senzațiilor.

În Știință

Teoria vederii a influențat psihologia percepției. Critica spațiului și timpului absolute a anticipat relativitatea. „Berkeley" este unitatea de măsură pentru puterea de calcul grafic în informatică.

În Practică

Orașul Berkeley din California îi poartă numele — fondat pe terenuri donate în spiritul visului său american.

Berkeley pentru Viața de Azi

Chestionează Presupozițiile

Ceea ce pare „de la sine înțeles" poate fi o presupunere nefondată. Berkeley ne învață să întrebăm: chiar avem dovezi pentru această credință, sau doar o presupunem?

Experiența e Primară

Tot ce cunoaștem, cunoaștem prin experiență. Teoriile sunt utile, dar nu confunda harta cu teritoriul.

Mintea Contează

Într-o cultură materialistă, Berkeley ne amintește că mintea și conștiința nu sunt epifenomene — sunt fundamentale.

Experimentează Imaterialismul

"Esse est percipi" — A fi înseamnă a fi perceput. Testează teza lui Berkeley.

Lumea în Minte

Berkeley rămâne un paradox: un episcop care a negat materia, un empirist care a ajuns la idealism, un vizionar care a visat America dar a trăit în Irlanda. Filozofia lui pare absurdă — și totuși e aproape imposibil de refutat definitiv.

Poate că lecția lui Berkeley nu e să acceptăm imaterialismul, ci să recunoaștem cât de puțin înțelegem relația dintre minte și lume. Suntem încă departe de a răspunde la întrebarea: cum poate o minte să cunoască ceva în afara ei?

„A fi înseamnă a fi perceput" — poate e exagerat. Dar „a fi pentru noi înseamnă a fi perceput" — aceasta e greu de contestat. Lumea pe care o cunoaștem e lumea pe care o experimentăm.